Cucerirea de către om a noi surse de energie a constituit un factor fundamental in dezvoltarea societătii. Cândva, prin 1850, pricipalul combustibil era incă lemnul, care a oferit treptat locul cărbunelui, prin 1910. Apoi, incepând cu anii ’50 a fost detronat de combustibilul lichid şi gazos, respectiv ţiţei şi gaze. Dintre formele noi de energie enumerăm energia solară, care aşa cum putem vedea se foloseşte din ce in ce mai des de către popoare. Conversia luminii solare in curent electric se practică din jurul anilor ’60 când se folosea pentru alimentarea cu energie a aparatelor de bord instalate pe sateliţi şi alte nave cosmice, şi mai apoi, pentru balize luminoase pe mare sau pe aeroporturi. Tot din aceeaşi perioadă datează şi primele utilizări ale energiei solare in scopuri paşnice: case solare (Japonia, Franţa, SUA, Australia etc.), maşini solare de gătit (India, Mexic, SUA, Columbia etc.), refrigeratoare (Franţa, Sri Lanka etc.), pompe solare pentru scoaterea apei din fântâni sau râuri (Mexic, Mauritania, Senegal etc.).
Când spunem a “milioana parte” din ceva şi mai ales a “miliarda parte” ne gândim la ceva atât de infim incât nici nu merită luat in seamă. Si totuşi… numai a doua miliarda parte din energia radiată de Soare este suficientă pentru cele peste patru miliarde de locuitori ai planetei noastre să poată trăi, pentru a exista viaţă pe Terra. Totodată, această a doua miliarda parte inseamnă peste 100 000 ori mai mult decât intreaga energie produsă azi pe Terra in centralele electrice. Pe baza a numai 1/100 din energia solară pe care o primeşte deşertul Sahara in cursul unui an, s-ar putea obţine intreaga cantitate de energie electrică necesară omenirii in prezent. sursa